4 fraţi abuzat erau pe punctul de a fi separati – lacrimile judecatoarei curg cand un cuplu îi adopta pe toti

În loc să fie iubiţi şi ocrotiţi de cei care le-au dat viaţă, patru fraţi din Kansas au avut o perioadă foarte dificilă încă de la început. Alisia, Bradley, Cody şi Emma au fost abuzaţi în copilărie, fiind necesar să fie daţi spre adopţie.

Cu toate acestea, procesele de adopţie în care sunt implicaţi mai mulţi fraţi se încheie, de obicei, prin separarea lor, iar şansele ca acest lucru să se întâmple erau deosebit de mari în cazul celor patru.

Ei nu cunoşteau pe nimeni altcineva şi se aveau doar unul pe altul. Dacă ar fi ajuns să fie separaţi, acest lucru i-ar fi lăsat cu inimile frânte.

Copiii aveau 17, 16, 15 şi 11 ani la momentul adopţiei şi le trebuia un nou cămin, dar nu credeau că vor ajunge împreună sub acelaşi acoperiş. Un scenariu posibil era ca surorile Alisia şi Emma să meargă împreună la o familie adoptivă, în timp ce fraţii Bradley şi Cody să fie trimişi în altă parte.

 

 

Din fericire, doi oameni cu inimi uriaşe au decis să intervină la timp. Eric şi Phyllis Watson din Gardner, Kansas, erau mândri de licenţele lor de a deveni părinţi adoptivi. De asemenea, îndeplineau toate cerinţele pentru a putea adopta.

Când Centrul pentru Adopţii a contactat cuplul pentru a le prezenta acest caz, Eric şi Phyllis i-au cunoscut pentru prima dată pe cei patru fraţi care aveau doar o singură dorinţă: să rămână împreună.

„Ne gândeam să adoptăm un copil la un moment dat. Poate doi? Nu ne-am gândit la patru dintr-o dată”, îşi aminteşte Eric.

„Punctul de cotitură pentru mine a fost atunci când am aflat că vor fi separaţi şi nu am vrut să văd asta.”

„Şi când s-a trezit, a spus: ‘Vom lua toţi copiii”, a mărturisit Phyllis. „Eric a cântărit bine lucrurile şi nu şi-ar fi putut imagina ca fraţii să fie separaţi.”

Atât Eric, cât şi Phyllis, au locuri de muncă cu normă întreagă, drept urmare nu erau siguri că ar putea avea grijă de patru copii în acelaşi timp. Cu toate acestea, după o odihnă bună, cei doi au decis că cei patru nu pot fi separaţi şi s-au hotărât să-i întâlnească. Toţi s-au înţeles de minune!

Adopţia trebuia să devină oficială în instanţă, iar familia Watson, recent mărită, a fost mai mult decât fericită să participe.

„Credeţi că aţi stabilit o relaţie mamă-copil? Aveţi capacitatea financiară de a le asigura o locuinţă adecvată? Înţelegeţi că nu este loc să daţi înapoi?”, a dorit să ştie judecătoarea de la proaspeţii părinţi adoptivi. La toate întrebările răspunsul a fost „DA” hotărât.

Phyllis şi Eric au recunoscut că au fost un pic speriaţi când au decis să-i adopte pe toţi patru, dar s-au obişnuit repede cu ideea. Familia a construit o casă mai mare pentru toţi copiii şi, de asemenea, a achiziţionat o maşină mai încăpătoare în care să poată călători cu toţii.

Susan Bustamente, bunica naturală a copiilor, a spus că Alisia, Bradley, Cody şi Emma au fost întotdeauna nişte copii bine-crescuţi şi, în special, a lăudat-o pe Alisia pentru că este o soră atât de bună cu ceilalţi fraţi ai ei.

„Ea a fost ca o mamă pentru ei de când avea trei ani”, a mărturisit bunica lor. „Au avut o viaţă grea, dar sunt puternici”, a mai adăugat aceasta.

Cei patru fraţi au fost victimele unui cuplu acuzat de abuz de substanţe şi au fost neglijaţi de părinţii lor biologici – dar de acum înainte ei vor avea parte de un viitor frumos.

Acest caz a fost cu totul special pentru judecătoarea Kathleen Sloan, care a fost impresionată până la lacrimi de această adopţie înduioşătoare.

„Fiţi bineveniţi la cea mai bună audiere pe care o voi avea în această sală de judecată”, a declarat judecătoarea la începutul şedinţei de adopţie. „Cea mai bună audiere de care poate avea parte un judecător în acest tribunal, cea mai bună audiere de care poate avea parte un judecător în întregul stat Kansas, cea mai bună audiere de care poate avea parte un judecător pe întreg teritoriul SUA.”

„Nu este nimic mai frumos decât să adopţi; în mare parte pentru că aţi venit toţi fericiţi şi am să mă asigur că veţi pleca şi mai fericiţi”.

Emoţionată şi deosebit de inspirată de acest gest înduioşător, judecătoarea a cerut întregii săli de şedinţă să ofere familiei Watson, recent extinse, o ovaţie în picioare.

„Nu este tocmai ceea ce plănuisem iniţial, dar este mult mai bine”, a concluzionat Phyllis. „Îi iubesc ca şi cum ar fi ai mei.”

Ce poveste minunată şi plină de învăţăminte!

Distribuiţi acest articol cu prietenii şi familia pe Facebook.

Loading...