Stă într-o garsonieră, dar s-a împrumutat la bănci ca să-i ajute pe copiii cu probleme

Cu o viață de scenariu de film, Ionica Popescu a ajuns dintr-un copil abandonat la naștere, fără alinarea mamei și fără protecția tatălui, un psiholog apreciat. Cariera frumoasă nu a împlinit-o însă total. Și-a dorit mai mult. Să-i ajute pe copiii abuzați. Așa că a ridicat din temelii primul centru medical de psihiatrie pentru copii și expertiză psihologică din Vrancea.

Psihologul Ionica Popescu nu dă doi bani pe lucrurile materiale. Locuiește într-o garsonieră și obișnuiește să spună că dacă are într-o cămăruță oamenii dragi, cărțile si îndrumarea Maicii Domnului îi este suficient. A fost abandonată de la naștere într-un orfelinat, însă nu s-a lăsat doborâtă. Îi simți durerea când povestește că a crescut între pereții reci ai unor centre de plasament.

„Copilăria mea a fost o experienţă mai puţin plăcută, iar oamenii care m-au sprijinit mi-au creat un univers la care uneori mă raportez şi acum. Ulterior, am crescut într-un mediu mai puţin favorizant unui climat armonios”, spune Ionica, psiholog clinician specialist cu competențe de psiholog expert.

A făcut liceul la seral, apoi un colegiu de asistență medico-socială și Facultatea de Psihologie, la Universitatea Timișoara, pe care a terminat-o cu media 9,70. A urmat cursurile Institutului de Psihologie Judiciară și a continuat să muncească la un leagăn de copii, reușind să-și deschidă și un cabinet privat de specialitate.

„Nu mi-a fost ușor. Ziua mergeam la liceu, iar noaptea munceam. Atât de mult, că-mi dădea sângele pe gură și pe nas. Munceam ca să am ce mânca și ce îmbrăca, însă durerea și greutățile m-au făcut să lupt și mai tare”.

După opt ani de muncă asiduă, a reușit să pună temelia centrului de sănătate mintală, primul de acest gen din județul Vrancea, unde acordă asistență psihologică unor copii victime ale abuzurilor fizice, psihice, sexuale sau care au fost traumatizați în familie, la școală ori în societate.

„Investiția este integral contribuție proprie. Centrul are însă nevoie stringentă de aparatură medicală psihiatrică de specialitate și de găsirea unei forme de decontare a serviciilor prestate de centru pentru copiii din familii dezorganizate sau pentru cei institutionalizați”, spune psihologul.

„Sacrificiile au fost mari” – Centrul funcționează sub îndrumarea Colegiului Medicilor din Vrancea și va ajuta la diagnosticarea, tratamentul și expertizarea judiciară a copiilor.

„Cel mai greu este să analizezi copilul din perspectiva săvârșirii unor fapte penale!”, consideră Ionica Popescu, care este și expert judiciar.

Psihologul povestește că în centrul abia deschis a investit mult suflet, dar și bani strânși cu multă trudă. A cumpărat mai întâi terenul, iar apoi a ridicat perete cu perete. Când nu i-au mai ajuns banii, s-a împrumutat sau a apelat la oameni cu suflet mare, ca să ridice clădirea care arată acum ca o clinică la standarde înalte.

„Cum am reușit? Prin pragmatism și foarte multă muncă. Sacrificiile au fost mari, cu renunțări la multe. Am împrumutat de la bănci 60.000 de lei, de la persoane fizice 10.000 de lei și am folosit și salariul pe care îl am de la Protecția Copilului și bani obținuți la cabinetul individual”, spune psihologul.

Ea consideră că există un deficit de specialiști în psihiatrie infantilă și că problemele copiilor și adolescenților sunt determinate de lipsa unui model parental și incapacitatea identificării precoce a abuzurilor de diverse forme.

Îi sfătuiește pe părinți să-și facă timp întotdeauna să comunice cu copiii lor, să evite conflictele și să le transmită atenție și iubire: „Numai așa părinții vor putea avea un feedback pozitiv. Brațele parentale să fie mereu deschise”.

Centrul Medical de Psihiatrie Copii și Expertiză Psihiatrică Sf. Maria aflat la Petrești va acorda servicii precum screening pentru identificarea precoce a tulburărilor de dezvoltare a copilului, evaluare psihiatrică, evaluare psihologică și logopedică, dar și consiliere psihologică și educațională, terapie logopedică, dar și grupuri de terapie și dezvoltare personală pentru copii, adolescenți și părinți.

Mamă a unui băiat de 11 ani, Ioana Popescu va colabora cu specialiști care vor avea propriul tarif, iar ea va percepe o sumă modică pentru funcționarea centrului.

„Urma să mă căsătoresc cu Alin și a venit și momentul să merg să o cunosc pe mama lui. Am luat un buchet de flori și am bătut la ușă, împreună cu viitorul meu soț. Ne-a deschis o femeie de cincizeci și ceva de ani, m-am uitat la ea atent și din acea clipă viața mea avea să se schimbe complet.”

Am auzit atatea vorbe rele despre soacre, mai ales cele de baieti, incat eram speriata rau cand a trebuit sa dau nas in nas cu mama viitorului meu sot. Și asta pentru ca, pana la insuratoare, o mama isi creste fiul, il ingrijeste si e obisnuita sa primeasca intreaga lui afectiune si aten-tie, apoi, deodata, viata ei, dedicata baiatului, isi pierde sensul, din pricina unei intruse.

Apare iubita fiului ei, care-l acapareaza cu totul, are pretentii asupra lui, fara niciun drept. De aici, lupta pentru posesiune. Nora iese adesea invinsa din razboiul asta, fie pentru ca e mai tanara si lipsita de experienta, fie pentru ca sotul ei e nevoit sa-i ia partea maica-sii.

Oare pe mine ce fel de razboi ma astepta? si cum aveam sa-i fac fata? — Nu te speria, nu te mananca, a ras Alin, cand mi-a vazut privirea. Mama e tare de treaba, o sa te placa.

Dar nu asa spera toti barbatii, ca nora si soacra sa se inteleaga? Ce putea sa-mi spuna Alin? Ca voi cunoaste o scorpie care ma va infuleca, rautacioasa, cu fulgi cu tot? Asa ca nu m-au linistit cuvintele lui. M-am inarmat insa cu rabdare si, la ora stabilita, cu un buchet de flori in mana, eram la usa viitoarei soacre, impreuna cu viitorul meu sot. Mi se parea ca sunt foarte caraghioasa si falsa cu florile alea in mana, destinate unei femei. Asa se cuvenea, insa. Daca as fi venit cu mana goala, ar fi crezut ca sunt prost-crescuta, poate chiar ca o sfidez.

Ne-a deschis o femeie la vreo cincizeci si ceva de ani, distinsa, zambitoare. — Buna seara… am baiguit, fastacita. // — Bine-ati venit! ne-a urat ea, desi pe fiu-sau il vazuse chiar de dimineata. Tu trebuie sa fii Adina, mi-a zis, cu o voce calda. Abia asteptam sa te cunosc, sa stii, caci am auzit foarte multe despre tine. Ooo, multumesc pentru flori, sunt tare frumoase!

Parea prea amabila, de aceea mi s-a parut ca e falsa, ca ma asteapta la cotitura, ca sa-mi dea in cap. Dar m-am temut degeaba, caci nu s-a intamplat nimic. Nici nu m-a iscodit, nici nu mi-a aruncat priviri furise, cercetatoare, nici nu mi-a facut vreo remarca intepatoare. Era chiar suspect comportamentul ei. — Ei, cum ti se pare mama? m-a intrebat Alin, cand m-a condus spre acasa. // — E draguta, simpatica, asa cum mi-ai povestit…

I-am ascuns insa faptul ca imi paruse, in primele momente mai ales, ciudat de amabila fata de mine. Prea parea sa ma placa asa, de la inceput, prea parea sa se bucure de prietenia mea cu fiul sau. Nu se putea, trebuia sa fie ceva putred la mijloc. Cat de curand, avea sa ma loveasca pe la spate, eram sigura. Dar lucrul asta nu s-a intamplat, in niciuna dintre vizitele care au urmat. Dimpotriva, a doua zi, Alin mi-a zis: — Mama e incantata de tine, sa stii! Te place tare mult. Ce i-ai facut, vrajitoare mica?

Il priveam cu neincredere, noroc ca nu se uita la mine in acele momente, ar fi vazut ca-i pun cuvintele la indoiala. A trecut astfel cam o jumatate de an, iar noi planuiam sa ne casatorim dupa ce terminam facultatea, adica dupa doi ani. Dar a intervenit ceva care a grabit evenimentul, si anume am ramas insarcinata. Desi discutaseram de multe ori despre o asemenea eventualitate si hotaraseram sa nu pastrez copilul pana nu vom fi la casa noastra, cand s-a intamplat, m-a apucat teama ca, daca avortez, n-o sa mai pot avea niciodata copii. — As vrea sa-l pastrez, i-am zis lui Alin.

— Da? Chiar? a sarit el in sus de bucurie. Nici nu stii ce fericit sunt, e exact ceea ce doream si eu, dar nu indrazneam sa insist! La urma urmei, tu esti cea care duci sarcina, tu nasti, tie-ti va fi mai greu, chiar daca te voi ajuta si eu… Ce-ar fi sa ne casatorim acum? // — Bine, dar ce-o sa zica mama ta?

A fost primul lucru la care m-am gandit. Ma asteptam sa ne certe, sa spuna ca ne-am inchis viata, ca, in loc sa ne vedem de viitor, sa ne terminam studiile, ne-am apucat sa facem copii. si, mai ales, ma asteptam sa ne avertizeze sa nu contam cumva pe ea ca sa ne ajute la cresterea copilului. Am anuntat-o cu mare delicatete. De fapt, nu eu, ci Alin a deschis discutia. Cand a auzit, s-a ridicat de pe scaun – eram la masa – si m-a imbratisat. Stateam teapana, ca o statuie, fiindca nu ma asteptasem la o asemenea reactie. // — Doamne, cat ma bucur! O sa va ajut si eu, nu va faceti griji! Abia astept sa-mi plimb nepotelul sau nepotica in parc! Sa fie intr-un ceas bun!

Nimic din amenintarile sau reprosurile asteptate. Se bucura sincer, din toata inima. Nu ca mama, care, cand a auzit vestea, a inceput brusc sa se framante: — Ce-ai sa te faci acum? Ca n-o sa te pot ajuta deloc, nu-mi pot lasa serviciul fiindca tu n-ai fost atenta! // — Fii linistita, mama, n-am sa-ti cer nimic… i-am raspuns, cu un nod in gat.

Ma durea faptul ca propria mama se purta astfel cu mine, chiar in ziua in care viitoarea mea soacra plansese de bucurie ca va avea un nepot. Ne-am casatorit, asadar, si m-am mutat in casa cu Alin si mama lui. Nu e mare apartamentul, are trei camere: intr-una, locuim noi si baietelul nostru, Mihai; in cealalta, soacra mea. Iar in mica sufragerie, ne intalnim cu totii seara, dupa ce adoarme copilul, si povestim ce-am facut peste zi.

Mama-soacra e vaduva, tatal lui Alin s-a stins cand el avea opt ani si, de atunci, l-a crescut singura. De aceea ma temeam ca n-o sa ma inghita. Dar soacra-mea se poarta minunat, de sase ani, de cand m-am maritat. Niciodata nu mi-a facut vreo observatie sau vreun repros.

Cand le auzeam pe colegele mele de serviciu plangandu-se de viata grea pe care o au in casa cu soacrele lor, ma felicitam in gand ca am avut parte de asa soacra. Dar nu indrazneam sa deschid gura si s-o laud pe Geta (asa mi-a cerut sa-i zic), ca sa nu creada ca vreau sa le contrazic cu orice pret.

— Asa-i ca si a ta e o scorpie? m-a intrebat una dintre ele, indemnandu-ma sa-mi vars si eu oful. // — Nu, e o femeie cu sufletul bun… // — Da, da, asta sa i-o spui lu’ mutu’! a zis ea enervata, apoi mi-a intors spatele, caci discutia n-o mai interesa, daca n-avea motiv sa ma compatimeasca.

N-am vrut s-o amarasc de-a dreptul, spunandu-i ca Geta e buna ca painea calda. Asta e adevarul. Face aproape toata treaba din casa, ne calca lucrurile, le spala, gateste, il ia pe Mihai de la gradinita si-l duce in parc. Iar cand eu si Alin incercam sa fim cu ceva utili in gospodarie, ne trimite in oras, aproape ca ne da pe usa afara: — Daca acum nu iesiti si nu va distrati, cand s-o faceti? Hai, carati-va la un film sau unde vreti voi si, pana diseara tarziu, sa nu va prind acasa, ca ma incurcati!

Sau imi mai zice, cand vede ca nu ma indur sa-mi cumpar ceva care-mi place, de teama ca nu ne ajung banii pentru casa: — Adina, cumpara-ti fusta aia la care am vazut ca trageai cu ochiul, ca, daca stai sa socotesti, niciodata n-or sa-ti ajunga banii… si nu le mai cumpara atatea baietilor, mai gandeste-te si la tine!

Ei, care soacra mai zice asa ceva? Care soacra isi pune fiul la munca? intr-o zi, am ajuns mai devreme acasa. Ma dezbracam in hol, cand am auzit-o pe Geta: — Mama, mai pune si tu mana, ajut-o pe Adina, fa si tu o piata, ceva! stiu ca esti foarte ocupat, dar nici ea nu e altfel… // — Vrei sa zici ca n-o ajut? a sarit Alin. // — Vreau sa zic ca ai putea s-o ajuti si mai mult, ca esti barbatul ei si asa e frumos!

Ce mai, m-a dat gata! si jur ca nu m-am dat cu binisorul pe langa ea ca s-o atrag de partea mea. Daca se intampla ca eu si Alin sa ne mai ciondanim, sare imediat in apararea mea. — Da’ capos esti, Alin! De parca doar parerile tale conteaza pe lumea asta!

Vedeti? Asa e soacra mea. Pana si mama ma invidiaza pentru norocul asta. Cred si eu, simte ca a pierdut teren in inima mea. Mai nou, incearca si ea sa ne ajute cat de cat si-mi pare bine. Dar cel mai mult m-au uns pe suflet vorbele pe care mi le-a zis aseara, la telefon. — Barbati buni se mai intalnesc pe Pamant, totul e sa-i cauti cu rabdare, dar soacre bune… foarte rar!

Legenda lui Mos Nicolae: De unde vine traditia darurilor in ghetute si ce semnificatie are nuielusa

In fiecare an, in noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii il asteapta cu nerabdare pe Mos Nicolae, unul dintre cei mai iubiti si mai populari sfinti ai crestinatatii. Stiind ca Mosul le va lasa daruri, prichindeii isi lustruiesc ghetutele sau cizmulitele.

Pentru neascultatori insa, Mos Nicolae lasa cate o nuielusa, avertizandu-i astfel sa isi asculte parintii si bunicii. Traditia de a face daruri in aceasta zi isi are originea in povestea de viata a personajului legendar si mitic.

Acesta a existat cu adevarat in persoana episcopului din Myra-Lichia(pe meleagurile Turciei de astazi). Scrierile teologice spun ca era persoana cu credinta netarmurita in Dumnezeu, care a trait in secolul al IV-lea. In anul 325, Sfantul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, eveniment in cadrul caruia Arie, un preot din Alexandria, a sustinut ca Iisus Hristos nu este de aceeasi natura cu Dumnezeu Tatal. Deranjat de aceasta afirmatie, Sfantul Nicolae i-a dat o palma ereticului, de unde s-a impamantenit obiceiul ca cei obraznici sa primeasca o nuielusa de la Mos Nicolae.

Lui Nicolae de Myra ii sunt atribuite numeroase fapte bune, dar si miracole, numele sau traducandu-se prinbiruitor de popor”. Provenind dintr-o familie instarita, la moartea parintilor sai, si-a daruit intreaga avutie celor nevoiasi.

Saculetii cu galbeni salvatori – “Fiind bun si darnic, dupa mutarea sa la cele vesnice, a ajutat in chip minunat saracii, printre care si un tata cu trei fete pe care, din cauza saraciei, voia sa le trimita sa faca anumite lucruri.

Legenda spune ca fetele s-au rugat Sfantului sa le ajute si acesta, drept raspuns, a umplut sosetele fetelor cu galbeni. Banii au fost gasiti de tata, a doua zi”, spune parintele Eugen Tanasescu, blogger Adevarul. Sfantul Nicolae le-a daruit noaptea banii necesari, fiind salvate. Le-a aruncat fiecareia pe geam, intr-o noapte, cate un saculet de bani. Saculetii au cazut fie in ciorapii pusi la uscat, fie in ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Mos Nicolae sa fie puse in ghetute.

Lectia daruirii – “Mi-as dori foarte mult ca parintii sa poata transmite copiilor, odata cu darul Mosului Nicolae si lectia morala pe care acesta ne-o transmite. Actul daruirii este doar efectul insusirii temeinice a virtutii milosteniei, pornita din iubirea de aproape. Darul nu trebuie sa fie unul exclusivist si egoist, acaparat de interese si mercantilism, ci trebuie sa devina expresia libertatii practicate in comuniune.

Altfel spus, daruirea este doar prima treapta a bucuriei sociale de a trai impreuna. Prin darul facut nu urmarim satisfacerea unor placeri de moment ale copilului, caci vom hrani robia placerilor, ci incercam o lectie de viata: Daruind, vei dobandi”, spune parintele Tanasescu. Doina Isfanoni, cercetator stiintific la Muzeul National al Satului “Dimitrei Gusti”, spune ca Sfantul Nicolae simbolizeaza armonia, prin asocierea cu darurile dulci, avand in vedere ca am intrat in luna sarbatorilor, cand ne dorim sa fim mai buni, sa ne bucuram unii pe altii.

„Fie ca vine pe mare, asa cum se intampla in Olanda, sau se strecoara printre case, cum este in Romania, fiecare percepe venirea Mosului intr-un fel caracteristic propriului stilul de viata. De obicei, la 6 decembrie, se aduc dulciuri si fructe. De asemenea, Mos Nicolae aduce si nuielusa, pentru a-l avertiza pe micut ca trebuie sa aiba un comportament cat mai aproape de conduitele morale“, explica etnologul Doina Isfanoni.

Copiii, invatati sa fie responsabili – “Acum incep toate preparativele in crescendo. Sunt o sumedenie de avertismente pentru micuti. Trecem pas cu pas din universul cotidian intr-un alt univers, prin intermediul cetelor de colindatori si obiceiurilor din aceasta vreme. Astfel realizam responsabilizarea copilului. El isi lustruieste ghetutele si invata replici din scenete “, e de parere Doina Isfanoni.

Protectorul fetelor care vor sa se marite – Dar Sfantul Nicolae nu este numai protectorul celor saraci, ci si al copiilor, al marinarilor si al victimelor judecatilor nedrepte, fiind venerat in intreaga lume. El ajuta vaduvele orfanii si fetele care doresc sa se marite, scapa marinarii de la inec si apara soldatii in razboi. “Pe 6 decembrie, crestinii pun crengute de mar in apa.

Daca infloresc pana la Anul Nou, anul viitor va fi roditor”, spun specialistii in Etnografie si Folclor de la Muzeul Dunarii de jos Calarasi. Sfantul Ierarh Nicolae a murit in anul 340, iar din anul 1087, moastele sale sunt pastrate la o biserica ce ii este dedicata, in Bari, in sudul Italiei.

Unde se pastreaza obiceiul – Legenda lui Mos Nicolae s-a raspandit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari. In Europa, in secolul al XII-lea, ziua Sfantului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile.

In Germania, traditia sarbatoririi lui Mos Nicolae a aparut prin imbinarea unei figuri pagane cu imaginea crestina a Sfantului Nicolae, care este vazut de germani ca un batran care poarta un sac in spate si o nuielusa in mana. Pe langa ghetute, copiii pregatesc in ajun o scrisoare in care isi astern toate dorintele si cativa morcovi pentru caii mosului.

Copiii din Franta, dar si din Belgia si Luxemburg, in ajun, lasa pentru Mos Nicolae un pahar de vin, iar pentru magarusul lui morcovi si putin zahar. In ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolata, turta dulce, fructe si trimit scrisori rudelor pentru a le ura sarbatori fericite.

Lucrurile care demonstrează că o femeie de 40 de ani este mult mai bună ca o femeie de 20

In apropierea tuturor varstelor rotunde de dupa adolescenta, femeile fac bilanturi. La 20 aduna planuri, la 30 bifeaza apasat cateva puncte mari si, pentru ce ramane, se consoleaza cu gandul ca mai e timp, la 40 invata sa ia partea buna a lucrurilor, iar la 50 se consoleaza ca oricum, nimeni nu ar fi putut face mai mult.

Intre 20 si 30 sunt cu adevarat 10 ani, 10 plini. Pana la urmatorul prag rotund apare problema, ciudat este ca pe acolo lucrurile par a trece mult mai grabit decat vezi tu in calendar. Parca ieri ai clipit emotionata catre lumanarile de la 30 si cand ai deschis ochii te-ai trezit cu un deceniu mai bogata in ani. Nu ai ajuns inca prea batrana ca sa iti vina sa plangi cand te uiti in oglinda, dar nici proaspata ca o frezie nu mai esti. Te apuci sa contorizezi metodic, desfasori adevarate lectii de aritmetica, zile lungi numai in adunari si scaderi, dar cu greu indraznesti sa te apuci sa faci totalul, inca mai calculezi sistematic si incapatant, tot pe coloane. 40 e pragul cel mai abrupt si vine cu bune si rele. Sunt diferente mari intre fata care erai la 20 de ani si femeia de la 40. Hai sa le vedem, vrei?

La 20 de ani te culcai cu machiajul pe fata, il imparteai cu perna si nici ca iti pasa. La 40 ai in baie sticle si sticlute, cutii si cutioare cu potiuni magice, de pare raftul tau de cosmetice un colt dintr-un barlog de vrajitoare, nu alta!

Si zau, uneori e mai usor sa gasesti piele de sarpe lepadata de fix 4 zile si ochi de liliac puber ca sa faci vraji cu ele, decat suficienti bani in portofel pentru o crema revolutionara care sa te faca proaspata ca o fata mare. Pentru ca la 40 de ani muncesti, nu gluma, esti mama si sotie si femeie de cariera, iar orele pe care nu le dormi noaptea, se vad de dimineata. Dublu.

La 20 de ani incercai sa spargi si nucile in dinti, la 40 esti recunoscatoare daca iti face
cineva o recomandare ca asta de aici si iti doresti sa gasesti locul ala multcautat si magic in care o asemenea operatiune sa te coste un pic mai putin decat vizitele la salonul de cosmetica din ultimul cincinal.

Pai da, este intelepciunea de pe urma, ca smirghelul de pe picioare il mai pacalesti cu o
pereche de pantaloni sau cu un pahar in plus al partenerului din dotare, in vreme ce zambetul e la vedere tot timpul!

La 20 de ani dura o vesnicie pana te aranjai sa pleci in oras. Desi aveai cosmetice cumparate din piata, machiajul era munca de Michelangelo si ti se parea o nenorocire daca te vedea X. pe strada fara fond de ten si gene rimelate. La 40 te insotesti cu Givenchy si Dior, dar uneori, in weekend si mereu, in vacanta, ai invatat sa renunti la toate, sa lasi pielea sa respire si sa gusti senzatia aceea ca pe o evadare.

La 20 de ani, prima iubire parea ultima si era tratata ca atare, adica un fel de mic sfarsit al lumii. La 40 de ani, daca o iubire pleaca, nu te mai dai cu fundul de pamant.

Nu inseamna ca nu doare, ca nu plangi si nu musti perna amar. Inseamna numai ca intelegi ca nu a fost a ta. Pe cel pe care il iubesti nu il controlezi, nu cauti sa il tii sub supraveghere, ci ii lasi mereu libertatea de a alege. Si te alege pe tine, iar si iar.

Sa nu intelegeti de aici ca 40 e o varsta rea, ca nu-i asa deloc. Si nici una trista. Mai ales ca ai invatat sa nu te mai plangi, ci sa actionezi. Esti mai inteleapta la 40, asta e clar, dar ai din ce in ce mai putin sa pui in aplicare tot ce ai deprins. Nu pentru ca nu ar fi ani in fata ta inca destui, ci pentru ca trec din ce in ce mai afurisit de repede. Zic unii ca 40 e noul 20. Bai, ma lasi???

Aceasta planta ar trebui sa se gaseasca in fiecare casa. Medicii o recomanda

Poate nu stiati dar ficusul absoarbe, de asemenea, emotiile negative, ajuta la rezolvarea problemelor vitale, curata atmosfera casei de anxietate si de experiente si face aerul mai usor de respirat. Toti medicii o recomanda. Planta asta ar trebui sa fie in fiecare casa.

Exista o credinta: „Daca familia nu are copii, iar multi soti doresc sa aiba, atunci cu siguranta trebuie sa aveti in casa un ficus.” Ficusul in casa aduce fericire. Frunzele de ficus sunt folosite in meditatie, dar, de asemenea, in amestecuri compuse pentru dobandirea intelepciunii. Ficusul va ajuta la atragerea norocului in casa. Daca tineti un ficus in bucatarie, familia dvs nu va suferi niciodata de foame.

Tratamente naturiste cu ficus: Acesta este folosit ca tratament pentru raceala si tuse. O tinctura din alcool si frunzele acestei plante este folosita pentru tratarea reumatismului, artritei, artroza. Sucul din frunzele de ficus ajuta la hemoroizi.

Tratamentul tractului gastro-intestinal: Frunzele proaspete de ficus se piseaza, se ia 50 ml de suc, se adauga la acesta 100 ml de alcool si se pune intr-un flacon de sticla de culoare bruna si se lasa timp de doua zile (la frigider). In prima zi se ia 1 lingura la fiecare doua ore, iar apoi se reduce pana la 5 ori pe zi, in a patra zi se ia 1 lingurita de 3 ori pe zi, dupa mese. Pentru diaree: 4-5 frunze de ficus, 1 lingurita miere.

Preparare si tratament: Frunzele de ficus se piseaza, se stoarce sucul din pulpa, se adauga miere si se amesteca bine. Se pastreaza amestecul la frigider. In primele trei zile, se ia 2 linguri la fiecare 2 ore dupa aceea – de 3 ori pe zi inainte de mese.

Tratamentul bolilor pulmonare – Compresele pentru tratarea tusei severe. Ingrediente: 1 frunza de ficus, 1 lingurita de miere, 2 cani de apa. Mod de preparare: apa se pune la fiert, apoi se adauga si frunza de ficus si se tine in apa 3 minute. Se scoate din apa si se pune miere pe ea. Metoda de aplicare: se pune frunza cu putina miere pe piept si se infasoara pacientul intr-un prosop cald. Lasati un compresa asa pana dimineata. Faceti acest lucru pana va vindecati complet.

Durere de dinti: O tinctura de ficus ajuta si cu durerea de dinti. Pentru a prepara acest lucru, se amesteca o lingura de suc de ficus cu 3 linguri de alcool si se lasa intr-un loc intunecat, timp de 2-3 zile. Atunci cand simtiti durere acuta, impregnati un tifon de bumbac in tinctura si puneti-l pe dintele care va doare sau picurati direct in cavitatea dintelui cu o pipeta.

Bronsite, traheita, raceala si tuse: Ficusul nu este doar un expectorant eficient, elimina, de asemenea, inflamarea cailor respiratorii. Este folosit ca o compresa. Frunzele sunt fierte in apa cateva minute, apoi se pune putina miere pe ele si se aplica pe piept. Se acopera cu o folie sau o tesatura de bumbac si se fixeaza cu un bandaj (fular).

Pentru tulburari intestinale: In acest caz, ajuta sucul din frunze de ficus amestecate cu miere. Se ia cate 2 linguri din acest amestec la fiecare doua ore pana cand problema dispare.

Modul în care părinții își fac copiii neascultători! 7 greșeli tipice ale mamelor și ale taților

Modul în care părinții își fac copiii neascultători! 7 greșeli tipice ale mamelor și ale taților – Părinții se confruntă destul de frecvent cu problema că, la un moment dat, copilul devine complet incontrolabil și nesupus. Când încercați să-i explicați că este inadmisibil să se comporte în așa mod, ridicați chiar vocea, dar este în zadar! Poate că este timpul să vă analizați mai atent propriul comportament înainte de a da vina pe copil.

În acest articol vă propunem să aflați care sunt cele 7 erori ale părinților. 1. Îl amenințați – Copilul se ceartă cu Dumneavoastră și vă face în ciudă? Cauza sunt frazele amenințătoare: „Dacă nu te vei comporta bine, nu te voi iubi”, „Te voi duce la orfelinat”, „Te va lua poliția”. Copiii simt când îi mințiți. Înșelându-l, îi veți pierde încrederea, îi va considera pe părinții săi mincinoși, iar comportamentul lui se va înrăutăți. Este mai bine să spuneți următoarele: „Te iubesc, dar nu-mi place comportamentul tău.”

2. Îi acordați prea puțină atenție copilului – Lucrați de dimineață până seara pentru a-i cumpăra copilul cea mai la modă jucărie sau gadget. În loc de cuvinte de recunoștință, aveți lacrimi și capricii. De ce se întâmplă așa? Dacă un copil nu are suficientă atenție, el își va găsi o modalitate să o obțină: neascultarea. El nu are nevoie de cadouri, dar de atenție din partea părinților și să petreacă mai mult timp împreună cu voi. Dragostea nu constă în daruri, ci în a-i permite copilului să-și manifeste propriile emoții, să fie acceptat și să vă interesați de viața sa.

3. Îi dați ordine – Dacă părinții vorbesc cu copilul pe un ton poruncitor, aceștia se opun și devin încăpățânați. În acest mod copilul demonstrează că este și el o persoană. Decizia sa ar putea să nu fie corectă, dar este a sa. Pe de altă parte sunteți siguri că aveți mereu dreptate? Părinții au și ei propriile complexe și traume psihologice rămase din copilărie. Ați putea să aveți o părere greșită. 4. Îi acordați mai multă atenție copilului mai mic – Această greșeală este în strânsă legătură cu cele afirmate la punctul 2: copilul nu are suficientă atenție și acționează conform principiului: „Dacă mie nu mi-i bine, trebuie și vouă să vă fie rău.”

5. Îl criticați – „Ești atât de neîndemânatic!”, „Ce mâzgăleli ai desenat aici?”, „Ai un scris foarte urât!”: sunt niște expresii tipice de ale părinților. Dacă veți proceda la fel, copilul își va pierde încrederea în sine și va considera că nu este bun de nimic. 6. Îi arătați exemple greșite – Întârziați la serviciu, înjurați când vă aflați în transport și nu țineți cont de cei din jur? Copilul vede aceste lucruri și le repetă, copiii noștri sunt oglinda părinților.

7. Îl certați pe nedrept – Vă certați copiii din cauza problemelor și stresului apărute la serviciu, „răcorindu-vă” în acest mod. Iar mai apoi încercați să-l „îmbunați” cu niște dulciuri. Copilul nu poate înțelege asemenea comportament, nu înțelege care i-a fost greșeala și de ce l-ați certat, deoarece și-a făcut toate temele, a făcut ordine prin casă și a scos gunoiul.

Comiteți și Dumneavoastră asemenea greșeli? Uneori nu observăm niște lucruri atât de elementare! Distribuiți acest articol ca să-l citească și prietenii Dumneavoastră.

Copilul român care a făcut senzație în parlamentul britanic

Un copil de origine română a făcut impresie la Londra. În Parlamentul tinerilor, mai exact, unde a reuşit să-l impresioneze pe preşedintele Camerei Comunelor prin discursul sau.

Victor Ciunca este fiul unor români emigraţi în Regatul Unit şi stabiliţi în Ţara Galilor. El a vorbit în legislativ despre problemele de sănătate mintală de care suferă mulţi dintre adolescenţii britanici şi a cerut fonduri mai multe şi un cadru legislativ potrivit pentru a face faţă acestor probleme. La finalul discursului a mulţumit audienţei în română, galeză şi engleză.

John Bercow, preşedintele Camerei Comunelor: Îi dau cuvântul, din Ţara Galilor, şi vă cer din nou cu entuziasm să-l întâmpinăm pe Victor Ciunca.

Victor Ciunca, reprezentantul tinerilor în Parlament: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Problemele de sănătate mintală, ca depresia, stresul şi anxietatea afectează un tânăr din 10. 50% din aceste probleme apar până la împlinirea a 14 ani.

Adulţii trebuie să înţeleagă faptul că şi noi avem probleme. Doamnelor şi domnilor, trebuie să ne asigurăm că acest fond este utilizat în mod eficient, iar vocile noastre sunt ascultate. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Victor Ciunca și-a încheiat discursul în uralele audienței, care l-a aplaudat în picioare, iar președintele Camerei Comunelor și-a exprimat deschis admirația:

Citeste si: Un elev pe care Ministerul Educatiei l-a lasat balta a castigat aurul la Olimpiada Internationala de Astronomie. Un elev aflat in clasa a X-a a Colegiului National „Stefan cel Mare” a castigat medalia de aur la Olimpiada Internationala de Astronomie, din Sri Lanka.

Tanarul s-a deplasat acolo pe cont propriu, pentru ca Ministerul Educatiei a refuzat sa ii deconteze transportul si diurna. David Turturean a ocupat primul loc in concursul de astronomie, aflandu-se in competitie cu 82 de participanti, dintr-un total de 22 de tari, relateaza Ziar de Suceava.

Verisoara sa a povestit, pe contul ei de Facebook, cum a aflat marea veste a victoriei tanarului de 16 ani: David Turturean, care era o prezenta obisnuita la olimpiadele nationale, avea nevoie de 4.000 de euro pentru a participa la olimpiada din Sri Lanka si la cea de Astrofizica din China, bani pentru deplasari si diurna.

Doar ca, in vara, tanarul era pe punctul de a rata cele doua competitii extrem de importante, deoarece Ministerul Educatiei i-a transmis ca nu ii va deconta suma. La fel i-au transmis mamei si autoritatile locale, astfel ca apropiatii elevului si profesorii sai au reusit sa stranga banii necesari printr-o campanie. Doar in acest mod, David Turturean a reusit sa mearga in Asia si sa castige medalia de aur pentru Romania.

Viitorul României! 5 medalii de aur pentru România la Olimpiada de robotică! Elevii români au obținut cele mai înalte premii acordate în competiție și s-au situat la final pe locul I dintre cele 161 de națiuni participante

„Naționala” de robotică a României a cucerit primul loc și cinci medalii de aur la Olimpiada Internațională Robotica First Global, pentru elevi de liceu, organizată în Mexico City, în august. Elevii români au obținut cele mai înalte premii acordate în competiție și s-au situat la final pe locul I dintre cele 161 de națiuni participante. Medaliile au fost acordate de președintele Mexicului.

Olimpiada de robotică First Global este catalogată drept una dintre cele mai prestigioase competiții de robotică din lume, pentru liceeni. Tema propusă anul acesta s-a numit Energy Impact, iar echipele concurente au explorat impactul pe care îl are diversitatea surselor de energie asupra vieții cotidiene și felul în care ele pot fi sustenabile.

RobotX Hunedoara a reușit o performanță extraordinară și o premieră pentru țara noastră, la Olimpiada FIRST Global Challenge 2018 din Mexic: 5 medalii de aur la categoriile „FIRST Global Winning Alliance”, „FIRST Global Challenge Award”, „FIRST Global Grand Challenge Award”, „Albert Einstein Award for FIRST Global International Excellence”, „Safety Award”, dar și locul I, cu cel mai mare punctaj din competiție.

Nicolae Vîrtan, Andrei Cunțan, Radu Cîndea, Cristian Budiul, Andrei Lörinczi, Andrei Preda, profesorul mentor Mircea Nistor – care împreună formează echipa RobotX Hunedoara de la Colegiul Traian Lalescu și Cristian Vlăsceanu, mentor non-tehnic, din partea Asociației Nație Prin Educație, au declarat că: „experiența FIRST Global Challenge ne-a schimbat viața în modul cel mai fabulos! Suntem incredibil de fericiți și mulțumim tuturor pentru susținere! Le dorim succes tuturor echipelor FIRST Global Challenge, echipe cu care am legat niște prietenii frumoase! Deja ne e dor de voi”.

Echipa de robotică care a reprezentat România în Mexic a obținut distincții și rezultate deosebite în cei doi ani în care a participat la programul de robotică BRD FIRST Tech Challenge Romania, adus și implementat aici de Asociația Nație Prin Educație, fondată de Dana Războiu.

Dana a urmărit competiția din Mexic cu multe emoții și abia îi așteaptă pe elevi și pe mentorii lor acasă, să-i felicite pentru această performanță. „Am ales copiii de la colegiul din Hunedoara să reprezinte România pentru că au fost foarte serioși, harnici, uniți ca echipă și au un profesor excelent, care pune preț pe disciplină și vrea performanță. La concursul din România au fost mereu pozitivi, nu s-au plâns de nimic, sunt inteligenți, modești și optimiști. Asta-i cheia succesului. Sunt fericită că i-am ales pe ei și recunosc că au luat atât de multe premii, încât mi-au depășit așteptările. Este pentru România o performanță greu de egalat”, declară Dana Războiu.

Competiția FIRST Global Challenge din Mexic, care a avut loc între 15 – 18 august la Arena Ciudad de Mexico, a reunit sub tema „Energy Impact” participanți din peste 175 de țări din toată lumea, cu vârste cuprinse între 14 – 18 ani. Scopul participanților a fost acela de a-și spori cunoștințele despre știință, tehnologie, inginerie și matematică, astfel încât să devină următoarea generație de lideri științifici care va lucra la rezolvarea unora dintre cele mai presante probleme ale lumii. În tematica propusă în acest an, elevii au explorat impactul pe care îl au diversele surse de energie, precum și felul în care acestea pot deveni mai sustenabile, de la combustibilii fosili utilizați în mod obișnuit, la resursele ecologice, cum ar fi energia solară și cea eoliană, prin roboții proiectați și construiți de ei.

FIRST Global Challenge este un concurs internațional organizat anual. În 2017, ediția a avut loc în Washington DC, Statele Unite, iar România a fost prezentă cu o echipă. În anul 2018, competiția a fost organizată în Mexic, iar anul viitor ea se va desfășura în Canada.

Bunica maternă este cel mai important om din viața copilului

„Bunica” este un cuvant magic! Cate amintiri placute sunt legate de acest cuvant! Cele mai gustoase clatite, somn dulce, bucuria intalnirii, aventurile de vara de neuitat si multe multe alte lucruri deosebite ne leaga de scumpele noastre bunicute.

Bunicele se asociaza cu povestile, vara, bunatate, blandete, prajituri gustoase si dulceata.Imi iubesc foarte mult bunicile, iar fiica mea pe ale ei. Insa paradox: nu stiu care este motivul, dar seaman mai mult cu bunica pe linie materna, nu cu tata, nu cu mama, dar anume cu ea, atat la exterior, cat si la caracter. Interesant, dar fiica mea, la fel, nu seamana nici cu mine, nici cu tatal ei sau cu mama tatalui, dar anume cu mama mea scrie uti24.ro. Am observat acest lucru intr-o discutie cu prietena mea. La ea este aceeasi situatie. Fiul ei la caracter este leit mama ei. Recent am aflat ca acest paradox are o explicatie stiintifica.

Legatura genetica – Anume bunica pe linie materna joaca un rol important in viata copilului. Ea nu doar ii transmite cunostintele, experienta necesara, dar ii si daruieste dragoste, caldura si grija. Legatura este mult mai profunda. Savantii au remarcat faptul ca legatura se formeaza la nivel de gene!

„Un fapt stiut: copiii mostenesc potentialul genetic nu de la parinti, dar de la bunei, la fel cum parintii au primit ADN-ul lor de la buneii lor. De aceea, deseori se intampla ca copiii nostri sa semene cu rudele noastre decedate”, a mentionat unul din specialistii in inginerie genetica.

De asemenea, specialistii mentioneaza ca o mare parte din informatia genetica copii o primesc de bunicile de pe linie materna! Desigur, totul este relativ si fiecare familie este unica. Copilul poate sa semene foarte mult cu bunica de pe linia paterna. Cand este vorba de genetica este destul de greu sa ghicesti desfasurarea evenimentelor. Prin urmare, toti parintii trebuie sa stie ce rol important il joaca rudele lor in soarta copilului si ceea ce se numeste astazi „intelect emotional”.

Specialistii afirma ca: „Emotiile pe care le-a simtit bunica in timpul sarcinii sale, pot influenta dezvoltarea copilului fiicei ei. Este important de inteles ca familia este un organism intreg, unde toate membrele sunt strans legate intre ele. Toate luate impreuna, genele si starea de bine, pe care le vedem in noi insine, transmitem copiilor si nepotilor bolile si obiceiurile negative si dependenta.”

Din acest motiv nu trebuie sa aveti o atitudine neglijenta fata de sanatatea dvs. In acest fel, nu va daunati doar dvs., dar si viitoarelor generatii, iar aceasta este cea mai mare iresponsabilitate. De aceea, va rog sa aveti grija de dvs. si vor avea de castigat nepotii dvs.! Fiecare dintre noi se bucura de fiecare reintalnire cu buneii, de timpul petrecut impreuna si de bunele deprinderi pe care le-am invatat de la ei. Aveti grija de cei dragi, incalziti-i cu caldura inimilor voastre, daruiti-le dragoste si fie ca toti cei dimprejur sa fie fericiti.

12 Reguli Vestimentare pe care toată lumea ar trebui să le învețe o dată pentru totdeauna

Purtate la serviciu, petreceri sau la simple întâlniri cu prietenii, ţinutele vestimentare pot trăda lipsa de cunoştinţe în ce priveşte regulile codului vestimentar. Din dorinţa de a epata, multe persoane ajung să arate de-a dreptul ridicol.

Gafele vestimentare apar la orice pas din cauza necunoaşterii regulilor codului vestimentar. Fie că încearcă să iasă în evidenţă, să fie în pas cu moda sau să pară a avea stil, multe persoane ajung să arate ridicol.

Greşelile îi pândesc la tot pasul, iar lipsa cunoşterii codului vestimantar îi trădează uşor, scrie BrightSide.me.

Cele mai întrâlnite greşeli în codul vestimantar:

Nasturele din mijloc trebuie întotdeauna închis. Cel de sus depinde de starea ta de spirit. Cel inferior nu ar trebui să fie închis niciodată.

Când purtaţi o cămaşă sau o bluză, puteţi descheia nu mai mult de doi nasturi.

Purtaţi cercei care se potrivesc cu brăţara sau un colier care se asortează cu inelul. Nu exageraţi atunci când alegeţi bijuteriile pe care doriţi să le purtaţi.

Ajustaţi cravata astfel încât vârful acesteia să ajungă la talie.

Optaţi pentru o fustă scurtă sau pentru decolteu, niciodată ambele în aceeaşi ţinută.

Dacă purtaţi o cămaşă fără sacou, nu aveţi nevoie de cravată.

Decolteul bluzei purtate la birou nu trebuie să fie mai adânc de 4 centimetri de la claviculă.

Atunci când cămaşa este purtată în pantaloni, ţinuta ar trebui acesorizată cu o curea.

Cardilacul trebuie să aibă o lungime potrivită pentru a nu exista spaţii în care pielea să fie vizibilă.

Cureaua trebuie să aibă aceeaşi culoare ca şi pantofii.

Toate etichetele vizibile ar trebui tăiate.

Nu purtaţi prea multe imprimeuri.

O bluză pe care urmează să o purtaţi la birou trebuie să acopere umerii. Bretelele sunt nepotrivite în astfel de situaţii.

Împărtășiți aceste sfaturi unui prieten care urmează sa dea un interviu important de angajare sau un coleg care are probleme în a alege o cravată. Faceți lumea din jurul vostru un pic mai frumoasa!

O experienta ciudata traita de un român intr-un tren din Japonia: „Controloarea a ingenuncheat in fata mea…“

Experiența relatată de un român într-un tren din Japonia ne arată de ce această țară este considerată țara cu cel mai înalt standard de civilizație din lume. Adrian Gheorghe are 59 de ani și este un scriitor din Neamţ, el a postat recent, pe contul personal de Facebook, sub forma unei note de călătorie, câteva observaţii împărtăşite de un prieten care a avut ocazia să viziteze Japonia.

Iată cuvintele sale: ,,Peste tot pe unde am fost, inclusiv prin marile oraşe, aproape că nu vezi coşuri de gunoi. Sunt rarisime. Nici măcar în luxoasele vagoane de cale ferată, de o curăţenie incredibilă. A arunca gunoiul tău într-un coş public e socotită o treabă dubioasă. În tren, dacă un japonez mănîncă o portocală, scoate o punguţă de plastic, pune acolo cojile şi le ia cu el. Când coboară din tren, însoţitorul de vagon stă la uşă cu un sac de plastic, să le ia pungile.

Stupoare. Foarte puţini lasă acolo resturile. Spun că e nepoliticos să dai cuiva resturile tale (de obicei, străinii lasă pungile). De foarte multe ori le duc acasă şi le pun în sacul lor de deşeuri, sortate, desigur. În mentalitatea lor, gunoiul e o treabă intimă, a fiecăruia, trebuie discret rezolvată. Am făcut pariu cu un coleg că într-o oră de plimbare nu găsim pe jos un muc de ţigară. Şi n-am găsit. E o plăcere să trăieşti într-o asemenea ţară, printre asemenea oameni.

La Tokyo, am urcat din greşeală în trenul superexpres spre Hiroşima. Era destinaţia dorită, dar aveam bilet mai ieftin, de expres. Stăteam comod în scaun, când a venit controloarea. S-a uitat la bilet, după care, printr-un gest graţios a îngenuncheat în faţa mea.

Am înlemnit! Şi a cerut scuze! Mi-a explicat în engleză că am greşit trenul. S-a uitat pe o minusculă tabletă electronică, spunându-mi că trebuie să cobor peste cinci minute, şi peste alte trei voi avea tren, conform cu biletul meu.

Şi mi-a restituit biletul, zâmbind, ţinându-l cu ambele mâini. Şi iar şi-a cerut scuze. După care s-a ridicat, a făcut o plecăciune şi a plecat, cu paşii aceia mărunţi şi graţioşi pe care îi vedem în filmele lor.

Am întrebat un prieten japonez de ce doamna a îngenuncheat în faţa mea. M-a lămurit. Eu stăteam în scaun, iar ea voia să-mi vorbească. La ei, a vorbi de sus cuiva este o mare impoliteţe. La fel de nepoliticos este să dai ceva cuiva cu o singură mână. Un lucru se oferă numai cu două mâini. Chiar dacă e vorba de un bilet de tren.”