Pisica neagra facea zgomote ciudate langa monitorul bebelusului, apoi mama vine în camera copilului si pune mana pe telefon

Pentru aceia dintre noi care îşi doresc copii, venirea unui prunc pe lume le va aduce o împlinire şi o mulţumire de nedescris.

Dar, aşa cum mulţi dintre noi ştiu deja, lucrurile nu se întâmplă întotdeauna după cum le-am planificat.

Roy şi Bernita Rogers din Kansas City, Missouri, obişnuiau să vorbească destul de des despre visul lor de a avea o familie mare şi frumoasă.

Dar când au încercat să devină părinţi, lucrurile nu s-au petrecut conform aşteptărilor.

La câţiva ani după căsătorie, cuplul a trebuit să se confrunte cu suferinţa provocată de trei naşteri premature. În ciuda faptului că tinerii au fost devastaţi, ei nu şi-au pierdut niciodată speranţa.

Pentru a umple golul că nu pot avea un copil, Bernita a hotărât să adopte un motan; o vieţuitoare pe care să o iubească şi asupra căreia să-şi poată concentra atenţia.

Acest pisoi negru, deosebit de frumos, numit Midnight, nu a devenit doar un membru important al familiei, dar a reprezentat începutul a ceva minunat.

La puţin timp după apariţia motanului în viaţa lor, Bernita a rămas însărcinată şi a născut o fetiţă superbă.

Fetiţa lor, Stacey şi Midnight au devenit prieteni foarte buni, iar motanul cel mai mare protector al ei.

Când fetiţa lor a dat semne că nu se simte bine, părinţii au dus-o la doctorul ei pediatru, care i-a asigurat că nu are nimic îngrijorător, doar o simplă răceală.

Când au revenit acasă, Roy şi Bernita şi-au aşezat fetiţa în pătuţ, lăsând-o să se odihnească în siguranţă, ştiind că monitorul pentru bebeluşi era pornit şi că Midnight era în apropiere.

Dar, la scurt timp după aceea, au auzit cele mai neobişnuite zgomote pe monitorul de supraveghere.

„A fost ca un strigăt combinat cu plâns. Atât de înspăimântător, că am sărit de pe scaun şi am alergat sus”, a spus Bernita.

Părinţii îngrijoraţi au fugit în camera fiicei lor şi au găsit-o pe Stacey luptându-se să respire.

Pielea lui Stacey începuse să se învineţească, aşa că au sunat la numărul de urgenţe de unde au fost îndrumaţi să ducă imediat copilul la spital. Acolo au aflat că fetiţa lor suferă de insuficienţă respiratorie acută.

Cu tratament, fetiţa a început să se însănătoşească, dar dacă întârziau, cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla.

Ce bine că Midnight i-a alertat la timp. Pisicile negre sunt uimitoare, dar unii oameni se tem de ele. Acest motan este un super erou şi merită o îmbrăţişare mare şi o recompensă specială.

Data viitoare când mai auziţi pe cineva spunând că pisicile sunt lipsite de inteligenţă, arătaţi-i această întâmplare care poate topi chiar şi cea mai îngheţată inimă.

Este pur şi simplu minunat că Midnight şi-a salvat surioara umană. ❤

Împărtăşiţi acest articol cu toţi iubitorii de pisici pe care îi cunoaşteţi.

Un cerb care se îneca în lacul înghetat este salvat în ultima clipa: însă eroii nu sunt tocmai cei la care va asteptati

Venirea iernii aduce cu sine nu doar disconfort, ci şi anumite probleme care, din păcate, provoacă anual pagube materiale şi pierderi de vieţi. Acest lucru este valabil mai ales atunci când vine vorba de drumuri. Distanţa dintre autovehicule trebuie respectată cu atenţie, iar viteza de deplasare monitorizată în orice moment. Dacă nu, lucrurile se pot termina prost.

Desigur, nu doar şoselele pot deveni capcane ale morţii.

Chiar şi lacurile şi râurile pot fi periculoase atât pentru oameni, cât şi pentru animale. Trebuie să reţinem că niciodată nu trebuie să păşim pe gheaţă deoarece nu oferă siguranţă. Dacă se întâmplă un accident şi nu este nimeni care să vă ajute, apa îngheţată şi temperaturile extrem de scăzute se pot dovedi fatale.

Dacă s-a crăpat vreodată gheaţa şi aţi căzut în apa foarte rece, probabil ştiţi cât de greu este să ieşiţi la suprafaţă.

Desigur, oamenii sunt adesea avertizaţi în prealabil de existenţa zonelor periculoase, în timp ce animalele nu au nicio idee dacă este sigur sau nu să se deplaseze pe gheaţă.

Din păcate, se poate dovedi extrem de dificil să ajuţi un animal aflat în primejdie odată ce a căzut în apă.

Să luăm de exemplu povestea unui cerb care a căzut în apele îngheţate ale unui lac din Rusia. Din fericire, în apropiere erau câţiva vânători care au văzut animalul zbătându-se între viaţă şi moarte.

Poate părea ciudat că tocmai nişte vânători s-au găsit să salveze viaţa unui animal, însă de data aceasta chiar aşa s-a întâmplat.

Gheaţa s-a rupt şi cerbul s-a prăbuşit în apele lacului Barguzin, de lângă Ulan-Ude, estul Siberiei, Rusia. Patru bărbaţi s-au străduit din răsputeri să îndepărteze suficientă gheaţă pentru a scoate cerbul din capcana fără scăpare. Salvarea a durat peste patru ore.

Aleksej Baluey, cel care a filmat întreaga acţiune, poate fi auzit spunând: „Trebuie să-l încălzim”. Vânătorii au masat animalul pentru a-i activa circulația sângelui, știind tot timpul că era o cursă contra cronometru pentru a-i salva viața.

Existenţa unui hambar în apropiere le-a oferit condiţiile minime necesare pentru ca cerbul să poată fi menţinut în viață.

Ei au hrănit cerbul cu slănină şi varză, apoi i-au dat 150 de ml de vodcă, pentru a-l încălzi şi pe interior.

Când animalul şi-a revenit recăpătându-şi puterile, cei patru salvatori l-au dus în pădure şi l-au eliberat.

Vizionaţi videoclipul salvării aici:

Cât de norocos a fost cerbul ca aceşti vânători să se afle în apropiere şi să poată să-l ajute!

Distribuiţi pentru a aduce un omagiu acestor oameni care au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a salva viaţa cerbului.

Mama îi canta „Te iubesc” fetitei sale de 1 an; Nu-i vine sa creada ce raspuns primeste

O bună parte din educaţia timpurie a copilului vine din cântat. Puteţi începe să-i cântaţi pruncului chiar înainte de a se naşte.

Simpla acţiune de a-i cânta celui mic ajută în procesul de stabilire a legăturii mamă-copil, totodată punând bazele limbajului şi comunicării într-un mod foarte distractiv.

Mama pe care o veţi vedea în acest videoclip îşi învaţă copilul câteva cuvinte foarte importante, cântându-i-le în modul cel mai drăgălaş.

Răspunsul fetiţei sale topeşte inimile tuturor. Videoclipul a strâns peste 8 milioane de vizualizări, iar când îl veţi vedea, veţi înţelege de ce.

După cum ştim, copiii pot rosti primul lor cuvânt în perioada cuprinsă între 6 şi 9 luni.

Apoi, între 18 luni şi doi ani vor începe să formeze propoziţii din două până la patru cuvinte.

În videoclipul de mai jos, fetiţa de 13 luni îi răspunde cu aceeaşi replică mamei sale, declarând la rândul său dragostea nemărginită.

Din fericire, mama a avut camera pornită în timp ce cânta cuvintele „Te iubesc”, prelungind vocal finalul declaraţiei.

Dar încercarea fetiţei de a reproduce acele cuvinte exact aşa cum le-a auzit de la mama ei, face ca inimile tuturor să se topească.

Este una dintre cele mai drăgălaşe scene pe care le-am putut vedea în ultima vreme.

Vă invităm să urmăriţi videoclipul de mai jos. Milioane de oameni nu s-au putut sătura de acest clip.

Copiii spun cele mai drăgălaşe lucruri şi este minunat că această mamă a putut să surprindă o amintire de nepreţuit. Astfel de clipe nu ar trebui uitate niciodată!

Distribuiţi acest videoclip adorabil cu toţi părinţii pe care îi cunoaşteţi pentru a le reaminti cât de norocoşi sunt.

3 raufacatori tarasc politistul în padure ca sa-l omoare – Nici prin gand nu le trecea cine se afla pe urmele lor

Câinii sunt folosiţi de secole pentru a asigura protecţia şi paza oamenilor.

Unii patrupezi sunt în mod special crescuţi în acest scop şi îşi riscă viaţa în fiecare zi pentru siguranţa noastră.

Este ceva despre care ofiţerul Todd Frazier a învăţat pe propria piele.

O verificare aparent simplă a unui vehicul suspect aflat pe marginea drumului l-a atras într-o ambuscadă periculoasă care ar fi putut avea consecinţe tragice dacă nu ar fi intervenit prietenul şi partenerul său cu patru picioare.
Ofiţerul Todd Frazier, din Hancock, Mississippi, lucrează alături de partenerul său de încredere, un câine K9 Malinois Belgian numit Lucas.

Lucas este de mare ajutor departamentului de poliţie, dar adjunctul Frazier nu şi-ar fi închipui că într-o bună zi acest câine curajos va ajunge să-i salveze viaţa.

Frazier se afla în patrulare în zona Pearlington, Mississippi, când a văzut o maşină Lincoln de culoare albastră, parcată în dreptul unui popas la marginea pădurii. Şoferul stătea singur înăuntru, cu luminile oprite.

Se lăsase întunericul când ofiţerul a ajuns în dreptul vehiculului pentru a verifica şoferul aflat în maşină, dar fără să-şi dea seama, alte două persoane au ieşit din pădure.

Se pare că ofiţerul a fost prins într-o ambuscadă şi s-a trezit înconjurat de trei bărbaţi care apoi l-au bătut şi l-au rănit în mai mult locuri cu un cuţit.

„I-au spus că îi vor tăia gâtul şi apoi l-au târât în pădure”, a declarat şeful poliţiei, Don Bass, pentru USA Today.

Dar atacatorii nu-şi închipuiau că ofiţerul Frazier nu era singur.

„Cei trei l-au tras spre pădure, dar Fraizer a reuşit să-şi elibereze o mână activând butonul de panică ce deschide uşa maşinii de poliţie, eliberându-l pe Lucas”, a mai adăugat Don Bass.

Câinele s-a îndreptat în fugă spre răufăcători şi a început să-i atace. Lucas l-a muşcat cel puţin pe unul dintre suspecţi, salvând viaţa ofiţerului.

„Nu ştim dacă i-a rănit pe toţi, însă ştim sigur că era sânge peste tot”, a declarat şeriful Ricky Adam.

Frazier a suferit o tăietură în zona frunţii şi are multiple leziuni. Prietenul lui de încredere, Lucas, a avut un ligament rupt şi şi-a pierdut câţiva dinţi în această luptă, dar se va recupera complet după ce a primit cele mai bune îngrijiri din partea medicilor veterinari. Totodată, a fost premiat cu distincţia „Eroul Anului”, pentru curajul lui!

Aflaţi mai multe despre acest incident din videoclipul de mai jos.

Cât de recunoscător trebuie să fie ofiţerul de poliţie pentru faptul că Lucas era cu el. Le dorim recuperare cât mai rapidă.

Această poveste arată cât de importanţi pot fi câinii pentru noi, oamenii şi, nu în ultimul rând, cât de curajoase sunt aceste animale uimitoare.

Distribuiţi acest articol pentru a aduce un omagiu tuturor câinilor pentru loialitatea lor.

Fetita captiva în propriul corp timp de 4 ani se trezeste si expune adevarul pe care fusese nevoita sa-l tina ascuns

Victoria Arlen s-a născut ca tripletă, împreună cu cei doi fraţi ai săi. Încă de mică iubea să danseze şi era extrem de talentată la sport. În ciuda acestor aspecte perfect normale, la vârsta de 11 ani Victoria a prezentat unele simptome asemănătoare gripei. A leşinat în repetate rânduri şi a contactat pneumonie.

Două săptămâni mai târziu s-a trezit paralizată de la talie în jos. Apoi, corpul ei s-a oprit, puţin câte puţin. O inflamaţie severă a creierului şi măduvei i-a distrus întreaga viaţă de până atunci. Tot ce putea face familia ei era să stea şi să privească cum Victoria îşi pierduse principalele abilitatati: de a vorbi, de a mânca sau de a se mişca liber.

Dar povestea ei incredibilă de-abia acum începe. Ceea ce s-a întâmplat patru ani mai târziu i-a uimit pe cei dragi ei şi pe medici deopotrivă.

În 2006, când Victoria avea 11 ani, ea a intrat treptat într-o comă profundă, care a prezentat iniţial simptome asemănătoare gripei.

Nu mai avea niciun control asupra braţelor, nu putea să înghită în mod corespunzător şi nu-şi putea găsi cuvintele potrivite când voia să vorbească.

Era ca şi cum cineva ar fi apăsat întrerupătorul de pe circuitul care îi controla creierul. Ea se stingea încet. Apoi, totul s-a întunecat. Victoria şi-a petrecut aproape patru ani „captivă” în propriul corp.

Doctorii le-au explicat celor din familiei că fata intrase într-o stare vegetativă. Ea a fost hrănită printr-un tub pentru a putea fi menţinută în viaţă.

Părinţii ei au fost informaţi din timp că este foarte puţin probabil ca ea să se recupereze. „Am pierdut-o”, spunea mama ei, Jacqueline.

Ceea ce nimeni nu ştia era că Victoria îi putea auzi pe cei dragi atunci când se aflau lângă patul ei de spital.

La doi ani după ce a intrat în comă, tânăra a avut o încercare de a se trezi mental, dar nu-şi putea mişca nicio parte a corpului. Auzea conversaţii în jurul ei şi ar fi vrut să reacţioneze, dar trupul ei nu îi asculta comenzile. Victoria nu avea cum să le spună oamenilor ce se întâmplă cu ea.

În tot acest timp, medicii au descoperit cauzele neobişnuite care i-au provocat Victoriei inflamarea măduvei şi creierului: mielită transversală şi encefalomielită acută diseminată. A auzit doctorii spunând familiei că va rămâne într-o stare vegetativă pentru tot restul vieţii.

„Dar părinţii mei au crezut în mine. Ei au amenajat o cameră de spital în casa noastră din New Hampshire şi au avut grijă de mine. Fraţii mei mi-au vorbit şi m-au ţinut la curent cu ce se întâmplă în afara camerei mele. M-au încurajat să lupt şi să devin mai puternică. Ei nu ştiau că îi pot auzi” – a declarat Victoria, pentru ESPN.

În 2010, în mod miraculos Victoria a ieşit complet din starea vegetativă.

Primele semne pozitive au apărut în Decembrie 2009, când a reuşit să vorbească cu mama ei. Din acel moment a început treptat să-şi revină la viaţă. Ea a reuşit să mişte mai întâi un deget, apoi a făcut progrese, mişcându-şi mâinile. În cele din urmă, a reuşit să poată rosti chiar cuvinte, iar cuvintele au devenit apoi propoziţii.

A început să mănânce de una singură, apoi a putut savura prima friptură din ultimii patru ani. Victoria a reuşit să ţină singură primul telefon mobil şi a învăţat ce înseamnă să „dai Like” cuiva pe Facebook.

Dar în ciuda îmbunătăţirilor incredibile, era un lucru pe care nu-l putea face: acela de a-şi mişca picioarele. Victoriei i s-a spus că inflamarea creierului şi măduvei i-au provocat daune permanente şi că va rămâne paralizată de la talie în jos pentru totdeauna. Fiecare specialist la care a fost i-a dat acelaşi verdict: „Trebuie să te obişnuieşti să trăieşti într-un scaun cu rotile”. Dar Victoria avea o putere şi o voinţă uriaşă şi nu era dispusă să renunţe. S-a luptat pentru a depăşi imposibilul.

Când doctorii i-au spus că nu va mai merge niciodată, ea a refuzat să îi creadă. Ştia că nu era destinată să-şi petreacă întreaga viaţă într-un scaun. În ciuda atitudinii sale de învingătoare, Victoriei i-a fost dificil să facă vreun progres pe acest front. Când s-a întors la liceu într-un scaun cu rotile, a fost hărţuită pentru asta de unii colegi.

Ea aştepta cu nerăbdare să se întoarcă la şcoală, dar după prima zi petrecută acolo, ea a renunţat la acest gând. Victoria s-a întors acasă cu inima frântă şi cu lacrimi în ochi. În acea zi, părinţii ei i-au promis că vor face orice pentru a o ajuta să-şi recapete încrederea de a merge din nou pe propriile picioare.

Ei şi-au ţinut promisiunea şi nu şi-au pierdut niciodată speranţa. Un citat special a caracterizat lupta ei în tot acest timp: „Optimismul este credinţa care duce spre realizare. Nimic nu se poate face fără speranţă şi încredere.”

În cele din urmă, în viaţa Victoriei a venit un moment de cotitură care avea să schimbe totul:

Deoarece îşi petrecuse copilăria lângă un lac şi a învăţat să înoate de la o vârstă fragedă, Victoria nu era străină de apă. Mai mult de atât, în jurul vârstei de 10 ani ea s-a alăturat unei echipei de înot şi a participat la câteva concursuri de nataţie.

În timpul perioadei de recuperare, Victoria credea că nu va mai putea înota niciodată. Avea convingerea că acest lucru este imposibil de realizat fără a-şi folosi picioarele.

Dar fraţii ei erau de altă părere. În anul 2010, au aruncat-o în piscina familiei. A fost speriată la început, dar acesta a fost impulsul de care avea nevoie.

În timp ce înota, Victoria era liberă şi, spre surprinderea ei, a rămas o înotătoare puternică. Mai mult, apa nu i-a oferit doar libertate, ci şi încredere.

În vara anului 2012, la vârsta de 17 ani, Victoria a făcut parte din echipa americană care a concurat în cadrul Jocurilor Paralimpice de la Londra. A venit acasă cu trei medalii de argint şi una aur la proba de 100 m liber. Ea a stabilit, de asemenea, un nou record mondial în cadrul ultimului eveniment.

Când s-a întors acasă de la Londra, o mare parte din lume ştia deja cine este.

Victoria a fost invitată să vorbească în calitate de lector, iar oamenii au început să o recunoască pe stradă sau în magazine.

A început să-şi spună povestea reporterilor de televiziune şi revistelor; ea a devenit o sursă de inspiraţie pentru milioane de oameni din întreaga lume.

.

Totuşi exista un lucru care încă o deranja: scaunul cu rotile. În 2013, Victoria s-a mutat la San Diego pentru a participa la programul Project Walk, care îi ajută pe cei paralizaţi să stea din nou pe propriile picioare.

„Mama şi cu mine ne-am mutat temporar la San Diego, ca să mă antrenez în fiecare zi. Mi-am dat seama că acesta era locul care m-ar putea ajuta, dar nu am vrut să trăim la sute de km distanţă de fraţii mei şi de tata. Deci, pentru a-mi respecta dorinţa, familia mea a decis să deschidă prima franciză Project Walk de pe Coasta de Est. În acest fel, puteam să mă antrenez în fiecare zi şi să-mi pot atinge obiectivul, în timp ce alţii din oraşul meu natal aveau şansa să-şi recapete speranţa de care aveau nevoie”, spune Victoria.

Specialiştii de la spital erau încă sceptici faţă de capacitatea Victoriei de a putea merge. Un doctor le-a spus părinţilor că nu şi-ar „ipoteca casa pentru asta”.

Familia ei a răspuns făcând exact acest lucru, astfel încât să-şi poată permite să deschidă un nou Project Walk în Boston.

Pe data de 11 noiembrie 2015, Victoria a reuşit să facă câţiva paşi mici.

Deşi picioarele ei au fost declarate de mai mulţi medici ca fiind incapabile să mai păşească vreodată, Victoria s-a ridicat în fiecare zi şi s-a antrenat ore la rând pentru a-şi atinge scopul. Şi nu a trecut mult până când munca şi voinţa ei să-şi arate roadele.

A început să poată merge cu ajutorul unui cadru şi a cârjelor.

Cinci luni mai târziu, pe 3 martie 2016, ea a scăpat complet de cârje şi a pus un picior în faţa celuilalt în mod independent. Nu s-a mai oprit de atunci.

„Nu pot spune că fiecare zi este perfectă. Să pot merge reprezintă o provocare şi încă am o deficienţă semnificativă în acest sens. Port orteze pentru picioare, urmez un program de antrenament de două până la trei ore pe zi şi am scaunul sau cârjele pregătite să mă ajute pentru momentele în care picioarele îmi par paralizate. Dar lupta mea este acum mai puţin evidentă”, explică ea.

Numai antrenorul ei şi persoanele apropiate din familie cunosc adevărata amploare a problemelor şi efortul necesar pentru ca ea să progreseze în fiecare zi.

„Dar totul a meritat. Au trecut 10 ani de când am fost în stare să privesc pe cineva în ochi, în loc să mă uit la dosul tuturor, cât e ziua de lungă.”, a mai adăugat Victoria.

Când Victoria s-a ridicat pentru prima oară din scaunul cu rotile, nu i-a venit să creadă.

Nu avea nicio idee despre cum vor reacționa oamenii când o vor vedea.

Astăzi, Victoria şi-a găsit noua identitate după o călătorie tumultoasă de 10 ani.

Ea este o înotătoare medaliată cu aur la concursurile paralimpice, realizatoare de programe pentru canalul sportiv ESPN şi mai presus de toate, o supravieţuitoare.

Victoria este adesea văzută ca un „miracol care vorbeşte şi merge” şi ca o sursă de inspiraţie pentru toţi. Cu toate acestea, ea doreşte mereu să sublinieze un aspect foarte important:

„Nu am făcut acest lucru de una singură şi le sunt recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat până acum. În fiecare zi, devin mult mai împăcată cu noua mea viaţă. Credeam că făcând aceşti câţiva paşi pe data de 3 martie va fi punctul final. Dar, cu siguranţă, acela a fost doar începutul.”

Ce parcurs incredibil pentru această femeie puternică, curajoasă şi plină de inspiraţie!

Puţinul pe care îl putem face este să împărtăşim povestea ei, astfel încât toţi prietenii şi familia noastră să aibă şansa de a fi inspiraţi de lupta ei!

„Optimismul este credinţa care duce spre realizare. Nimic nu se poate face fără speranţă şi încredere.”

Îţi dorim mult noroc în viitor, Victoria!

Filmarea cu doi pinguini ce se tin de aripioare în timpul unei plimbari romantice va va topi inima

Fiind plecaţi în luna de miere, Norma Landeros-Ramirez şi soţul ei se aflau în timpul unei plimbări romantice pe plaja Boulders Beach, o frumoasă destinaţie din Africa de Sud. Imaginaţi-vă surpriza de care au avut parte atunci când au surprins un alt moment romantic ce se desfăşura chiar în faţa ochilor lor. Ei au pornit rapid camera de luat vederi pentru a filma scena adorabilă în care doi pinguini se ţin de aripioare şi se plimbă de-a lungul plajei.

„Din moment ce soţul meu şi cu mine suntem proaspăt căsătoriţi, ne doream să vedem pinguinii pentru că am auzit că îşi păstrează un singur partener întreaga viaţă, aşa că mi s-a părut un motiv potrivit” – mărturiseşte Norma.

Vă întrebaţi ce caută pinguinii în Africa de Sud? Ei bine, videoclipul original nu dezvăluie locaţia exactă, dar exemplare asemenea celor din imagini pot fi adesea văzute în Colonia Boulders Beach din Cape Town, Africa. Această specie de pinguini africani s-a stabilit aici încă din anul 1982 şi pot fi observaţi atât de localnici, cât şi de turişti.

Este ştiut faptul că pinguinii sunt creaturi deosebit de romantice şi chiar au fost surprinşi ocazional ţinându-se de aripioare.

În timpul plimbării de-a lungul plajei, cei doi pinguini se uită unul la altul şi pentru un moment aripioarele şi trupurile lor se apropie formând o siluetă în formă de inimă.

Pinguinii din această specie nu numai că îşi păstrează partenerul pentru totdeauna, dar atât femela, cât şi masculul, se îngrijesc de puii pe care îi au împreună. Ei nu migrează ca alte animale şi rămân în colonia lor pentru a perpetua specia. Ambii părinţi incubează în mod activ ouăle şi îngrijesc puii odată ce vin pe lume. Devotamentul unuia faţă de celălalt şi faţă de familia şi colonia lor este prezent în tot ceea ce fac.

Aceasta a fost o privelişte cu adevărat nepreţuită pentru cuplul de tineri căsătoriţi care au fost martorii acestui moment special pe plajă.

Când iubeşti pe cineva, vrei să stai aproape de acea persoană şi, uneori, trebuie să te opreşti şi să o iei de mână… sau, în cazul de faţă, de aripioară.

În timp ce pinguinii din imagini se ţin de aripi şi se bucură unul de compania celuilalt, mai există şi alte animale care pot stabili legături puternice pe tot parcursul vieţii cu partenerul lor.

Vidrele de mare se ţin de lăbuţe în somn ca să evite să fie despărţite de curenţii de apă. Ele se ancorează împreună, astfel încât, atunci când se trezesc, să se găsească reciproc. Poate că şi noi am putea reţine câte ceva despre iubire de la aceste creaturi adorabile.

Această scurtă incursiune în viaţa pinguinilor poate fi un memento a ceea ce este cu adevărat important în viaţă. Aceste vieţuitoare ne pot învăţa o mulţime de lucruri, însă modul paşnic şi simplu prin care abordează viaţa ne face să ne gândim la propriile noastre alegeri.

Rămâneţi alături de persoana iubită şi ţineţi-vă de mână pe măsură ce înaintaţi în viaţă, astfel încât să nu vă depărtaţi niciodată.

Distribuiţi acest articol cu prietenii şi familia pe Facebook.

Familia nu poate îngriji copilul cu defect cardiac – apoi asistenta îsi da seama imediat ce are de facut

Angela Farnan este asistentă medicală de peste 30 de ani. Ea a avut grijă de mulţi bebeluşi prematuri şi bolnavi în cadrul unei unităţi pediatrice de terapie intensivă.

În timp ce lucra la Spitalul de Copii OSF, din Illinois, un băieţel care a ajuns în grija ei avea să îi schimbe viaţa pentru totdeauna.

Blaze s-a născut cu un defect cardiac congenital numit „Sindromul hipoplaziei cordului stâng”. La doar trei zile de la venirea sa pe lume, trupul său mic a trebuit supus unei complicate intervenţii chirurgicale.

Câteva luni mai târziu a fost nevoie să treacă prin cea de-a doua operaţie. Angela a fost cea care a rămas lângă el în tot acest timp.

Angela era una dintre asistentele care aveau grijă de Blaze, dar cu cât petrecea mai mult timp cu micuţul adorabil, cu atât se îndrăgostea mai mult de el.

Familia biologică a lui Blake locuia departe de spital şi se confrunta cu mari greutăţi financiare, fiindu-le dificil să vină şi să-l viziteze, darămite să-şi mai permită şi costurile medicale ale copilului.

Asistenta Angela a decis să-l ia Blaze în grijă sa şi cu permisiunea părinţilor a obţinut o tutelă pe termen scurt.

După cea de-a doua operaţie, mama biologică a lui Blaze i-a adresat o rugăminte înduioşătoare Angelei.

Familia bebeluşului îşi dorea ca Angela să fie persoana care să le adopte fiul.

„A fost o zi extrem de emoţionantă pentru că soţul meu şi cu mine ne-am ataşat foarte mult de el, iar momentul când trebuia să-l dăm înapoi se apropia din ce în ce mai mult”, a declarat Angela pentru Good Morning America.

Familia nu poate îngriji copilul cu defect cardiac – apoi asistenta îşi dă seama imediat ce are de făcut
LiveBiz » Poveşti de viaţă » Familia nu poate îngriji copilul cu defect cardiac – apoi asistenta îşi dă seama imediat ce are de făcut
LiveBiz LiveBiz2 months ago

Angela Farnan este asistentă medicală de peste 30 de ani. Ea a avut grijă de mulţi bebeluşi prematuri şi bolnavi în cadrul unei unităţi pediatrice de terapie intensivă.

În timp ce lucra la Spitalul de Copii OSF, din Illinois, un băieţel care a ajuns în grija ei avea să îi schimbe viaţa pentru totdeauna.

SHARE TWEET

Blaze s-a născut cu un defect cardiac congenital numit „Sindromul hipoplaziei cordului stâng”. La doar trei zile de la venirea sa pe lume, trupul său mic a trebuit supus unei complicate intervenţii chirurgicale.

Câteva luni mai târziu a fost nevoie să treacă prin cea de-a doua operaţie. Angela a fost cea care a rămas lângă el în tot acest timp.

Angela Farnan
Angela era una dintre asistentele care aveau grijă de Blaze, dar cu cât petrecea mai mult timp cu micuţul adorabil, cu atât se îndrăgostea mai mult de el.

Familia biologică a lui Blake locuia departe de spital şi se confrunta cu mari greutăţi financiare, fiindu-le dificil să vină şi să-l viziteze, darămite să-şi mai permită şi costurile medicale ale copilului.

Angela Farnan
Asistenta Angela a decis să-l ia Blaze în grijă sa şi cu permisiunea părinţilor a obţinut o tutelă pe termen scurt.

După cea de-a doua operaţie, mama biologică a lui Blaze i-a adresat o rugăminte înduioşătoare Angelei.

Familia bebeluşului îşi dorea ca Angela să fie persoana care să le adopte fiul.

„A fost o zi extrem de emoţionantă pentru că soţul meu şi cu mine ne-am ataşat foarte mult de el, iar momentul când trebuia să-l dăm înapoi se apropia din ce în ce mai mult”, a declarat Angela pentru Good Morning America.

OSF HealthCare
„[Mama lui Blaze] mi-a spus că ea şi soţul ei vor să discute cu noi despre adopţia permanentă a lui Blaze”, a adăugat Angela.

„Plângea şi spunea: ‘Nu vreau ca cineva să creadă că sunt o mamă rea’. Am asigurat-o că a luat cea mai bună decizie ca mamă şi că nu există nicio îndoială că nu l-ar iubi pe Blaze.”

Acum, Angela şi soţul ei, Rick, sunt fericiţii părinţi ai micuţului Blaze. Cuplul este atât de îndrăgostit de copilul lor adoptiv, despre care spun că are cea mai dulce personalitate.

„Să devii părinte pentru prima oară este un sentiment ce nu poate fi descris în cuvinte”, mărturiseşte Angela. „A fost una dintre cele mai frumoase zile pe care le-am trăit vreodată”.

Aflaţi mai multe detalii despre această frumoasă poveste în videoclipul de mai jos:

Aceşti soţi au aşteptat atât de mult pentru a deveni părinţi, dar se pare că Blaze a fost menit să ajungă în grija lor.

Trebuie să fi fost o decizie foarte grea pentru părinţii săi biologici să renunţe la el, dar este minunat că Angela a fost acolo să-l iubească şi să-l preţuiască.

Distribuiţi această poveste plină de inspiraţie cu prietenii şi familia.

Femeia adopta o catea gestanta si o salveaza de la eutanasie – Apoi se trezeste cu 18 catelusi

Ava, o femelă metis Chow Chow, era programată pentru eutanasie într-un adăpost pentru a face loc altor câini; şi pentru a complica şi mai mult lucrurile, aceasta era gestantă în ultima perioadă a sarcinii.

Din fericire, Ashlee Holland, o femeie cu inimă mare, a venit să adopte un câine care avea mare nevoie de ajutor, iar când a întâlnit-o pe Ava, a ştiut imediat că era singura ei speranţă pentru a supravieţui. Ashlee este la rândul ei mamă, aşa că a simţit o conexiune deosebită cu Ava.

Ashlee a dus-o pe Ava la veterinar pentru o examinare generală şi o ecografie, dar nu a putut afla cu exactitate câţi pui urma să aducă pe lume. Două săptămâni mai târziu, într-o noapte, Ava a intrat în travaliu.

Câteva ore mai târziu i-a putut ura bun venit primului pui. Alţi patru căţeluşi l-au urmat în minutele ce aveau să vină, apoi a făcut o pauză şi a continuat cu fătarea a încă trei pui o oră mai târziu. Contracţiile s-au oprit, aşa că proprietara ei şi-a schimbat hainele şi a curăţat-o în timp ce avea grijă de cei şapte pui.

Femeia nu şi-a închipuit că Ava încă nu terminase. Pe parcursul nopţii avea să mai aducă pe lume încă opt căţeluşi! Pe măsură ce orele treceau, Ava a reuşit să îşi surprindă proprietara cu încă trei căţeluşi, însumând în total, nici mai mult, nici mai puţin de 18 de pui!

În final s-a dovedit că Ashlee nu o salvase doar pe Ava, ci şi vieţile a 18 pui!

Toţi puii au fost perfect sănătoşi şi au crescut foarte repede. Ca o mamă minunată, Ava s-a asigurat că toţi căţeluşii ei au parte de dragoste şi multă atenţie.

Aflaţi mai multe detalii din videoclipul de mai jos:

Toţi puii au fost deja adoptaţi de familii iubitoare.

Când auziţi pe cineva că doreşte să salveze un câine, acea persoană chiar crede cu tărie acest lucru. Aceşti oameni nu merg la adăpost căutându-l pe cel mai drăgălaş, cel mai tânăr sau cel mai prietenos câine, ci ajung acolo dorind să adopte un animal care are cea mai mare nevoie de ajutor.

Distribuiţi tuturor această poveste emoţionantă, care arată că dragostea faţă de animale chiar poate face minuni.

Barbatul fara picioare planteaza 17.000 de copaci în 19 ani, salvand o întreaga regiune de la un dezastru permanent

Ma Sanxiao are 70 de ani şi încă nu a uitat care este misiunea vieţii sale.

La vârsta de 70 de ani, cu ambele picioare amputate, veteranul de război continuă să planteze copaci şi să refacă ecosistemul unei întregi regiuni.

Proiectul său a început în urmă cu 19 ani pentru a obţine un venit suplimentar, dar astăzi continuă ca o modalitate de a „răsplăti societatea”.

Totul a început în anul 2000. La acel moment, Ma – care locuieşte în satul Mayu, provincia Hebei, China – îşi pierduse deja ambele picioare din cauza unei boli.

A început să planteze copaci ca o metodă de a obţine venituri suplimentare pentru a-şi întreţine familia şi de atunci nu s-a mai oprit.

Până acum a plantat un număr impresionant de copaci – aproximativ 17.000 de arbori.

Iniţiativa sa a ajutat la refacerea unui întreg ecosistem în jurul zonei muntoase Taihang, aproape de locul în care trăieşte.

Din cauza defrişărilor masive, regiunea se transformase într-un mic deşert.

Dar Ma a luptat cu mult curaj împotriva deşertificării şi a reuşit să salveze regiunea de la un dezastru permanent.

Potrivit China News, Ma pleacă de obicei de acasă la ora 5 dimineaţa. El foloseşte un mic vehicul cu 3 roţi cunoscut sub numele de Tuk Tuk pentru a ajunge la locul respectiv. Apoi începe să planteze copaci fără oprire!

Pe teren, bărbatul nu foloseşte protezele. În schimb, se târăşte unde e necesar pentru a planta puieţii în pământ.

Handicapul de care suferă îi face misiunea cu atât mai grea. Nu de puţine ori a suferit răni grave pe munte, după ce a căzut accidental în crevase adânci. Se descrie însă drept „un luptător” şi spune că „nu ar putea să sta în pat să aştepte ajutor”.

„Pentru mine nu sunt simpli copaci. Sunt soldaţi cărora le-am dat o misiune. Mă fac să mă simt împlinit. Cât timp voi trăi, voi continua să plantez copaci pentru generaţiile viitoare”, mărturiseşte Sanxiao.

Din anul 2008, de când povestea sa a ajuns pentru prima dată în presă, bărbatul beneficiază de ajutor financiar din partea guvernului chinez. Acum, scopul său este acela de „a mulţumi societăţii şi guvernului pentru ajutor”.

Distribuiţi acest articol în onoarea lui Ma Sanxiao, omul şi-a dedicat o bună parte din viaţă unui proiect pe care mulţi l-au crezut imposibil de realizat!

Barbatul si-a luat patrupezii si i-a dus sa-i sacrifice, doar pentru ca prietena lui era alergica la caini

Sam şi Cosmo au trăit timp de 10 ani împreună cu familia lor adoptivă în Illinois, SUA. Dar când proprietarii lor au divorţat şi câinii au rămas în grija bărbatului, totul a luat o turnură dramatică.

Proprietarul lor s-a mutat împreună cu noua lui prietenă, care din păcate s-a dovedit a fi alergică la câini. În loc să facă tot posibilul pentru a-i păstra şi a le oferi o viaţă frumoasă, bărbatul i-a urcat în maşină şi i-a dus la un medic veterinar din Portage, Illinois pentru a-i eutanasia.

Din fericire, medicul veterinar a fost îndeajuns de cerebral încât să refuze cererea proprietarului de a-şi eutanasia câinii perfect sănătoşi, prietenoşi şi jucăuşi, referindu-se la aceasta ca fiind „eutanasiere din comoditate”.

Din păcate, se întâmplă uneori ca proprietarii să apeleze la aceasta metodă din motive personale sau pur şi simplu din comoditate. Divorţul, alergiile, schimbarea sau pierderea locului de muncă sunt argumente deseori invocate în luarea acestei decizii de o cruditate ieşită din comun.

Cei doi câini au fost transferaţi la Begin Again Rescue Co. şi apoi mutaţi la Peoples Animal Welfare Society din Tinley Park, Illinois.

La puţină vreme după acest eveniment, Eric şi Tiffany Dybas, un cuplu din Lockport, Illinois, au auzit despre povestea tristă a lui Cosmo şi a lui Sam şi au decis să le ofere un cămin permanent şi dragostea de care aveau atâta nevoie!

Cosmo şi Sam s-au obişnuit rapid în noua lor casă şi se bucură de o viaţă liniştită, lipsită de teama de a fi din nou abandonaţi. Au chiar şi o pagină de Instagram unde proprietarii lor publică poze cu evoluţia celor doi patrupezi.

Noii lor părinţi adoptivi îi iubesc necondiţionat şi îi consideră membri ai familiei cu drepturi depline, nu obiecte numai bune de aruncat atunci când nu îţi mai folosesc.

Distribuiţi acest articol dacă sunteţi de acord că toate animalele abuzate sau abandonate merită şansa la o viaţă mai bună!